Caracterizarea personajului Ghita din nuvela Moara cu noroc

Nuvela realist-psihologică Moara cu noroc, scrisă de Ioan Slavici și publicată pentru prima oară în volumul “Nuvele din popor”, în anul 1881, îl are ca personaj principal pe Ghiță, un personaj complex construit, trăsăturile sale fiind conturate cu multă rigurozitate pe întreg parcursul acțiunii.

Ghiță se înscrie în tiparul personajelor realiste, fiind centru al acțiunii. Întrucât acesta este personaj principal, acțiunea se va concentra în jurul său, iar conflictele vor fi generate sau se vor îndrepta spre acesta. Ghiță ilustrează eroul tipic într-o situație tipică, reprezentând tipul cârciumarului dominat de dorința de înavuțire, trăsătură care avea să influențeze evoluția sa pe toată durata acțiunii.

Eroul lui Slavici va fi caracterizat atât în manieră directă, cât și indirectă. Caracterizarea directă este realizată, în primul rând, din partea naratorului. Acesta va prezenta câteva calități ale lui Ghiță înainte ca acesta să se schimbe din pricina avariției: “un om harnic și sârguitor, era mereu așezat și pus pe gânduri, se bucura când o vedea pe dânsa veselă”. Tot naratorul îl va caracteriza direct și atunci când încep să se observe schimbările personajului: “se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot încât iți venea să te sperii de el”.