Enigma Otilei-Relația dintre două personaje – Felix & Otilia

George Călinescu reprezintă o somitate în domeniul criticii literare. De asemenea el nu se dă în lături, de la a își încerca talentul de a crea literatură. Perioada interbelică cunoaște o dezvoltare amplă a romanelor. Cunoscător ale teoriilor literare, George Călinescu respinge structura lui Marcel Proust îmbrățișată de Camil Petrescu și conservă o perspectivă narativă clasică de tip balzacian. Însă acest roman avea să nu respecte fidel mecanismele romanului realist făurit de Balzac, deoarece George Călinescu integrează elemente de natură modernă care țin de ironie, reflexivitate, parodic.

Din punct de vedere tematic, în romanul Enigma Otilei ,este prezentată viața burgheziei de la începutul secolului xx. Personajele sunt tipologii menite a ilustra anumite atitudinii specifice acelei perioade. În fond, naratorul, schițează o lume în care banul este un zeu și omul i se supune. Din punct de vedere compozițional romanul este alcătuit din 20 de capitole, urmărind mai multe destine. Planurile narative alternează și accentuează cele două teme ale romanului, moștenirea și iubirea.

Perspectiva narativa este obiectivă, naratorul este omniscient, omnipotent, omniprezent sau extradiegetic. Valorificând încadrările lui Nicolae Manolescu, romanul Enigma Otiliei este doric.
Personajele centrale ale operei sunt Felix și Otilia. Naratorul construiește două personaje care sunt legate de aceleași lipsuri interioare. Orfani fiind cei doi se întâlnesc în casa unchiului Costache Giurgiuveanu. Pe ei îl leagă un sentiment afectiv adolescentin care însă nu dăinue. Cei doi au aspiratii diferite.