fbpx

Constituția din 1923 – Notițe

Cauzele adoptării:

  1. Constituția din 1923 era necesară după Unirea din 1918, când teritoriul României s-a mărit considerabil având loc şi o creștere demografică.
  2. Era necesară o nouă constituție și datorită reformelor anterioare: votul universal  din 1918 şi reforma agrară din 1921

A fost discutată şi votată de Adunarea Constituantă şi promulgată de regele Ferdinand I la 28 martie 1923, fiind considerată Constituţia României Mari.

Statut politico-juridic:  România era  stat naţional, unitar, indivizibil (nu se poate divide)

Forma de guvernare: monarhie constituţională

Principii:

  • separarea puterilor în stat
  • pluralism politic

Sistemul de vot: se prevedea votul universal – adresat doar barbaţilor care au împlinit 21 de ani

Cetăţenia: Toţi locuitorii indiferent de religie primeau cetăţenie română

Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: Constituția prevedea toate drepturile importante

Prezentarea unui principiul înscris în constituție: separarea puterilor în stat

Separarea puterilor în stat este asemănătoare Constituției din 1866, cu două excepții care știrbeau din prerogativele regelui: acesta nu mai deține dreptul de veto absolut, iar orice act al suveranului trebuie contrasemnat de ministrul de resort.

Importanţa şi urmările Constituţiei de la 1923: 

Au apărut noi partide politice, iar altele au dispărut.

Principalele partide politice din perioada interbelică au fost:

Partidul Național Liberal condus de Ion I.C. (Ionel) Brătianu

Perioada 1918-1927 este denumită și decada brătienistă, deoarece în această perioadă  P.N.L. a condus guvernul prin Ionel Brătianu și au fost luate cele mai importante măsuri reformatoare de după formarea României Mari.

Partidul Naţional Ţărănesc (format în 1926 prin fuziunea Partidul Național Român din Transilvania, prezidat de Iuliu Maniu cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat, prezidat de Ion Mihalache), condus de Iuliu Maniu.

Partidul Conservator a dispărut după Unire, în condiţiile acordării votului universal şi a reformei agrare, prin care ţăranii primeau pământ, ceea ce a redus rolul moşierilor.