Mentiuni despre originea romanilor

Românii și sursele medievale timpurii

Deși există puține documete care îi atestă pe români, acestea confirmă prezență lor în spațiul carpato-danubiano-pontic încă din primul milniu.

  1. Secolul 8: atestare în însemnare de la Mânăstirea Castamonitu ( Muntele Athos, Grecia) care atestă așa numiţii vlaho rinchinii.fără a specifica dacă aceștia erau locuitori la nord sau la sud de Dunăre.
  2. Secolul 9: cronica turcă numită Ogüzname vorbește de țara vlahilor (Ulak Ili), dovedind nu doar existenţa poporului vlah, ci şi a unei ţări locuite de aceștia.
  3. Secolul 9:  Geografia armeană a lui Moise Chorenati scrie despre o ţară necunoscută numită Balak (Valahia);
  4. Secolul 10: împăratul bizantin Vasile al II-lea  scrie despre vlahii din Elada.

Românii și sursele medievale târzii

   În mileniul al II-lea, informațiile despre poporul român s-au înmulțit, cronicarii, fie călători în Țările Române, fie umaniști occidentali, încep să scrie despre preznța acestui popor la nord de Dunăre, cât și despre originea sa latină.

    În secolul 15 Poggio Bracciolini este primul umanist italian care afirmă originea latină a poporului român. În acelaşi secol, alţi umanişti italieni precum Flavio Biondo, care spunea că românii sunt daci care vorbesc o limbă latină, dar și  Silvio Piccolomini , au scris despre origine latină şi romanitatea românilor.

   În secolul 16, saşii din Transilvania, precum Johannes Honterus și Nicolaus Olachus atestau originea latină a românilor. Olachus, român la origini, ea fost primul care a scrie despre unitatea de neam, de limbă şi religie a locuitorilor din cele trei provincii, în lucrarea sa Hungaria.

   Însecolle 17 și 18 cronicari români precum Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin sau Dimitrie Cantemir au susţinut, de asemenea, originea și continuitatea românilor la nordul Dunării.

Politizarea originii poporului român

Istoricii și originea poporului român

  Încă din perioada Evului Mediu, s-a remarcat un deosebit interes pentru originile popoarelor europene. În acest timp, românii din Transilvania, care aparținea Regatului Ungariei, nu aveau drepturi politice, deși reprezentau majoritatea, din punct de vedere demografic. Erau obligați să locuiască în zonele marginale ale cetăților populate de secui (înrudiți cu ungurii), și de coloniștii sași, aduși de autoritățile maghiare.

   În acest context, la sfârșitul secolului 16, un cronicar ungur, István Szamosközy, recunoştea că românii din Transilvania sunt urmașii romanilor. Opinia i-a fost schimbată după ce Mihai Viteazul a cucerit spașiul transilvănean în 1599. Acţiunea lui Szamosközy dovedește o primă implicare a intereselor politice în dezbaterea privind originea poporului român. 

   Pentru justificarea discriminărilor față de românii din Transilvania, s-au cautat, secole întregi, argumente care puteau demonstra că aceştia nu au fost primii locuitori în Transilvaniei.

Începând cu secolul 18, Transilvania a intrat sub stăpânirea austriacă, iar Habsburgii, dinastia conducătoare a Austriei, a continuat să-i numească pe români, în mod jignitori, tolerați, lipsindu-i, în continuare, de orice drepturi politice, religioase și economice. În acest context, pentru justificare, austricii au susținut o teorie prefabricată.

 

Teoria imigraționistă

        a lui Franz Josef Sulzer.

   Toria elevețianului susține, în mod eronat, că românii s-au format ca popor la sudul Dunării, undeva între Bulgari şi Albania, de la care au preluat influenţe în limbă, dar şi credinţa ortodoxă.

   De asemenea, susține și faptul că românii au migrat spre nord abia în secolul 13, când în Transilvania era deja sub stăpânire maghiară de 3 secole.

Emedi este prima platformă digitală destinată elevilor care dau examenul de bacalaureat. 

Dacă ai emoții și simți că nu ești suficient de pregătit/a pentru acest examen atunci te putem ajuta. Principalele beneficii sunt:  

  • Fără ore nesfârșite de tocit
  • Teste cu explicații foarte clare
  •  Notițe la fiecare lecție