Curentul literar realist incepe tot ca o reactie impotriva romantismului, dar intr-o modalitate diferita. Fiecare curent din programa de bacalaureat trebuie inteles in relatie cu restul. In cele ce urmeaza vom explora cate putin din ideile constituente ale acestui curent.

Ca reactie impotriva emotiei exacerbate de romantism – realismul tinde sa redea o reprezentare veridica a realitatii. Naratorul prozei realiste este un atent observator al realitatii cotidiene. Dezvoltarea stiintelor naturii ii indeamna pe scriitori sa aplice aceasta metoda analitica in tehnica literara. Astfel, constiinta lucida, obiectivismul perceptiei se opune sensibilitatii subiective si imaginatiei debordante promovate de romantism: ,,Realismul se defineste prin grija de a descoperi, de a revela o realitate, pe care, romantismul a evitat-o sau a travestit-o’’(G.Picon)

Prin viziunea obiectiva asupra lumii, asupra aspectelor morale si sociale de la periferia societatii, considerate pana atunci vulgare si neinteresante – realistii au demonstrate ca viata omului simplu poate fi ,,la fel de dramatica si de complexa ca si lumea eroica a clasicismului, sau lumea personajelor exceptionale a romantismului’’ (Gh. Craciun).

Se creeaza in opera realista iluzia realitatii prin prezentarea unor imagini verosimile si concrete, iar interesul pentru problematica sociala reflecta, cu predilectie realitatea contemporana. De asemenea, perspectiva narativa omniscienta si naratorul obiectiv confera veridicitate operei. Primeaza epicul (in detrimental analizei) actiunea fiind surprinsa prin fapte si intamplari succesive din viata personajelor.

Personajul realist este reprezentativ pentru o tipologie umana si se supune unor valori morale ale colectvitatii – care il aproba sau nu, dar nu il modifica esential. Aceste ,,personaje tipice in situatii tipice’’ sunt surprinse in stransa lor legatura cu mediul inconjurator, care le motiveaza structura etica.

Precizia, veridicitatea, detaliul – compun maniera stilistica de realizare a operelor realiste, iar figurile de stil, atunci cand apar nu au rolul de a infrumuseta limbajul – ci de a caracteriza. Romanul realist poate avea o geneza bazata pe fapte reale si un cronotop real ( verosimilitate geografica). Se exploateaza teme profund sociale ca: parvenitismul, avaritia, imoralitatea, singuratatea, etc.

Daca nebunia sentimentului romantic incerca o stilizare a realitatii prin imaginar, daca simbolistii cautau o fuziune intre simturi spre o cunoastere imbogatita a sinelui – opera realista vede in arta un instrument de fotografiere atenta a realitatii in rudimentarul ei extrem, gasind abundenta ideatica in concret.