Relatia dintre doua personaje – Harap Alb & Spânul

Opera literară Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este un basm cult publicat pentru prima oară în revista “Convorbiri literare” în anul 1877. Pornind de la teme și motive folclorice, autorul reactualizează anumite concepte, punându-și amprenta personală asupra lor. Povestea lui Harap-Alb este, astfel, una dintre cele mai reprezentative basme culte ale literaturii noastre.

În conflictul dintre Bine și Rău, specific basmului, Binele este reprezentat de feciorul de crai (care mai apoi devine Harap-Alb) care se află în antiteză și continuu conflict cu Spânul, purtătorul stindardului Răului aici.

Caracterul de bildungsroman al basmului de față ne permite să urmărim o evoluție progresivă a protagonistului. În ceea ce-l privește pe acesta, el ne este expus în trei ipostaze diferite: prima se referă la etapa incipientă a basmului, atunci când dă dovadă de o inocență puerilă și reușește, la îndemnurile Sfintei Dumineci, să depășească proba ursului pe care o primește de la tatăl său; a doua fază este aceea a slugărniciei – datorită naivității sale, tânărul trebuie să devină Harap-Alb pentru a își împlini maturizarea de care are nevoie și pentru a cunoaște până și moartea, asta ca în final să poată atinge cea de-a treia treaptă a evoluției sale; a treia treaptă se referă la ipostaza sa ultimă, maturată – feciorul de crai își atinge apogeul maturității abia după ce este ucis de către Spân și reînvie cu ajutorul apei moarte și a apei vii.