Relatia dintre doua personaje – Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

În perioada interbelică coexistă două curente literare, tradiționalismul și modernismul. Fiecare dintre ele promovau un alt tip de literatură. Modernismul este o mișcare artistică ce neagă tradiția și pledează pentru prezentarea evenimentelor din spațiul urban.

Criticul literar Eugen Lovinescu prin inființarea revistei și cenaclului Sburătorul încurajează tinerele talente sa creeze literatură. Era nevoie de o înnoire a romanului. Tematica rurală nu mai mulțumea spiritul modern, literatura romană trebuia să prezinte zbuciumul omului din mediul urban si sa se sincronizeze cu cea din vest.

Camil Petrescu frecventează cenaclul lui Eugen Lovinescu și îi îmbrațișează teoriile despre sincronism. Astfel în anul 1930 apare romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” scris în maniera lui Marcel Proust. Naratorul nu mai este omniscient, omnipotent, omniprezent, ci este personaj.

Titlul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” ilustrează tematic două experiențe fundamentale trăite de personajul narator, iubirea și războiul. Substantivul noapte este folosit de două ori . Prima utilizare a lui are ca reper experiența concretă afectivă, redată prin contopirea trupească dintre el și soția lui. Cea de a doua folosire a substantivului relefiează partea a doua a romanului, ce prezintă experiența participării la primul război mondial.

Incipitul romanului îl prezintă pe naratorul personaj aflat în serviciul militar. Mistuirile sale interioare sunt generate de o discuție banala de la popotă care îi reamintesc de așa zisa infidelitatea a soției sale Ela.