Cauzele implicării statelor medievale în relațiile internaționale ale Evului Mediu

În secolul al XIV-lea, Imperiul Otoman a reușit să cucerească primele teritorii din Europa(1354- Gallipoli) devenind o puternică amenințare pentru independența statelor medievale românești. În 1389-Serbia, 1396-Bulgaria au fost transformate în pașalâcuri- provincii otomane.

Diplomaţia promovată de statele medievale românești, dar și confruntările militare desfășurate de acestea fac parte integrantă din relaţiile internaţionale ale Evului Mediu, deoarece acestea s-au implicat activ în cruciada anti-otomană, atât prin confruntările militare, cât şi prin tratatele diplomatice încheiate cu alte state.

În secolul al XIV-lea, statele medievale româneşti au luptat, pentru obţinerea independenţei politice, într-o primă fază în fața ungurilor (maghiarilor) şi ulterior, pentru menţinerea acesteia în fața pericolului reprezentat tot de unguri care emiteau pretenții teritoriele dar și de turci, în ultimul deceniu al secolului.

În secolul al XV-lea statele medievale românești s-au implicat pentru păstrarea independenței politice, atât prin acțiuni militare cât și diplomatice, deși au fost nevoite să accepte plata unui tribut ca preț de menținere a păcii, ele nu și-au pierdut independența. Raporturile lor cu Poarta otomană (Imperiul Otoman) au fost reglementate prin niște convenții numite capitulații.