Revoltele muncitoreşti
Nivelul de trai tot mai scăzut şi eşecurile politicii economice a regimului Ceauşescu au determinat declanşarea unor revolte muncitoreşti, cu caracter economic în primul rând (cerinţele erau de ordin economic: viaţă mai bună, condiţii de muncă îmbunătăţite, creşterea salariilor). Nu s-a pus la îndoială prin aceste revolte legitimitatea regimului comunist, aşa cum se întâmplase în revoluţiile anticomuniste din statele vecine (Ungaria, Cehoslovacia).
În 1977 a avut loc greva minerilor din Valea Jiului, aceștia protestând din cauza condiţiilor de muncă grele. Minerii din Lupeni, în număr de 10 000, cereau reducerea vârstei de pensionare la 50 de ani și locuri de muncă pentru fiicele și soțiile lor, prin deschiderea unor fabrici de textile în Valea Jiului. Ceauşescu a intervenit personal, fiind sechestrat de muncitori în mină. Ca urmare, liderii au fost arestaţi, anchetele Securităţii au detensionat situaţia.
În 1987 a avut loc revolta muncitorilor de la uzina Steagul Roşu şi Tractorul din Braşov, rămasă tot fără rezultat, deoarece Securitatea a intervenit, 300 de persoane au fost arestate şi 88 deportate.