Relațiile externe ale regimului stalinist

Relaţiile externe ale regimului stalinist din România au cunoscut două etape:

În prima fază, imediat după război, pe fondul declanșării Răboiului Rece, s-a manifestat subordonarea politică totală faţă de Uniunea Sovietică prin următoarele măsuri:

Două acțiuni importante din politica externă în care s-a implicat România în timpul regimului stalinist sunt:

– 1956 Revoluția din Ungaria– Dej a sprijinit total U.R.S.S. în timpul Revoluţiei din Ungaria, îndreptată împotriva comunismului. Studenții unguri au protestat la Budapesta împotriva regimului comunist. Deși sovieticii l-au numit ca prim ministru pe Imre Nagy, acesta a încercat să implementeze reforme: a anunțat retragerea Ungariei din Tratatul de la Varșovia, declarând-o țară neutră. În plus dorea reforme care erau privite negativ de Moscova. Ca urmare, trupele sovietice, cantonate în România au intrat în Ungaria, revoluția a fost învinsă cu ajutorul celor 6000 de tancuri sovietice. Dej, dar şi generalul Emil Bodnăraş au acordat sprijin total autorităților de la Moscova. Guvernul român denunţa revoluţia ca o contrarevoluţie, o operă a fasciştilor reacţionari, provocaţi de imperialiştii occidentali. Nagy a fost arestat, trimis în România, deținut la Snagov și ulterior trimis în U.R.S.S., judecat de sovietici și executat.

Ca urmare a sprijinului acordat de România în 1956, în anul 1958 a avut loc retragerea Armatei Roșii din România, singurul stat comunist în care s-a luat această decizie.

– 1964 are loc respingerea Planului Valev – propus de un inginer bulgar, care avea însă sprijinul sovieticilor ce prevedea specializarea economică a statelor comuniste, urmând ca România şi Bulgaria plus Ucraina (ca parte a U.R.S.S.) să se specializeze pe producţia agricolă, iar statele comuniste din Europa Centrală (R.D.G. şi Cehoslovacia) pe cea industrială (practic România devenea dependentă de acest sistem economic, pierzându-şi independenţa economică).  U.R.S.S. dorea aşa numita diviziune socialistă a muncii. Prin Declaraţia din aprilie 1964 – Dej refuza amestecul extern în afacerile României, susţinând  ideea suveranităţii naţionale şi principiul egalităţii între statele şi partidele comuniste. Reprezentatul român la CAER, Alexandru Bârlădeanu a susţinut industrializarea.

Ca urmare, relațiile cu U.R.S.S. au devenit tensionate într-o oarecare măsură, iar România a dezvoltat pe plan intern producția industrială. Totuși, deși tensionate, relațiile cu Uniunea Sovietică nu au determinat ieșirea României din structurile militare și economice ale blocului comunist: Tratatul de la Varșovia și C.A.E.R.