Rezumat Autonomii Locale si intitutii centrale in secolele IX- XVIII – lea

AUTONOMII LOCALE ȘI INSTITUȚII CENTRALE ÎN SECOLELE AL IX-LEA – AL XVIII-LEA

Autonomiile locale reprezintă primele forme de organizare ale românilor la începutul Evului Mediu. La început s-a format obștea sătească, cea care avea forma unui simplu sat, ulterior s-au format structurile politice prestatale. Exemple de structure politice prestatale:

Transilvania si Banat

1. Voievodatele lui Gelu (Centrul Transilvaniei), Glad (Banat), Menumorut (Crișana), în secolul al IX- lea
2. Voievodatele lui Gyula (Alba) și Ahtum(Banat)sec XI

Caracterisitici : Erau organizate ca voievodate, luptau impotriva maghiarilor

Surse: notarul regelui maghiar Bela al IV-lea, denumit Anonymus în lucrarea Faptele ungurilor – secolul al XIII- lea (1) & Legenda Sfântului Gerard (2)

Țara Românească

1. Voievodatele lui Seneslau (Argeș), Litovoi (Oltenia)
2. Cnezatele lui Ioan (Romanați- zona Caracal astăzi), Farcaș (Vâlcea)
3. Țara Severinului  în secolul al XIII- lea

Surse:

Diploma Cavalerilor (1&2)

Ioaniți– 1247 (3)

Moldova

1. Câmpul lui Dragoş, Câmpul  lui Vlad, Codrii Cosminului, Codrii Herței,

Sursa: Cronica lui Nestor – cronică scrisă la Kiev în secolul al XII-lea

Prezentaţi rolul autonomiilor locale în formarea statelor medievale

 Statele medievale românești s-au constituit într-un interval de timp îndelungat din cauza invaziilor popoarelor migratoare dintre care cei mai importanţi au fost ungurii sau maghiarii care au ocupat Transilvania ăn sec X.  În secolul al XIII-lea a avut loc marea invazie mongolă (1241). Autonomiile locale au reprezentat baza de plecare, nucleul, pentru formarea statelor medievale româneşti. Acestea aveau în secolul al XIII-lea o dezvoltare economică, socială și militară care le-a permis formarea statului medieval un secol mai târziu.