Simbolismul pe tărâm francez...
Simbolismul, născut pe tărâm francez, la sfârșitul secolului 19, apare sub forma unei manifestări împotriva romantismului, care domina, pe atunci, și spațiul literar românesc, dar și a parnasianismului și a realismului, încrcân să impună noi forme de exprimare a existențelor existențiale.
Baudelaire și Florile răului
Deși nu poate fi considerat poet simbolist, Charles Baudeliare a fost numit drept precursorul simbolismului. Influențat de Edgar Allan Poe, Baudelaire pledează, în volume precum Le flures du mal, prin mesajul artistic, la valorificare simbolurilor cromatice, pentru a pune în relați lumea interioară a poetului și elemenul concret al universului exterior.


Stéphane Mallarmé a fost adevăratul lider al simbolismului francez, care a formulat ca ideal al esteticii sugestia și muzicalitatea.
Mallarmé se inspiră din stilul lui Baudelaire, și anticipează poesibila legătură între literatură și celelalte arte.
Numele curentului a fost dat de Jean Moreas prin articolul Le Symbolisme, publicat in ziarul Le Figaro, în anul 1886.

Astfel simbolistii abordeaza o tehnica diferita prin cultivarea celor 3 S:
Sugestia
Poezia simbolista nu-si mai propune sa descrie realitatea in concretul ei dat simturilor, nici nu mai e o poezie a moravurilor. Simbolistii nu mai intentioneaza sa numeasca ideile si lucrurile – ci sa le sugereze.
Sinestezia
Complex metaforic rezultat dintr-o perceptie simultana, fondata pe o asociere de senzatii distincte si totusi, intrudite: ,,Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund’’ (Baudelaire, Corespondente)
Simbolul
Figura de stil prin care se foloseste numele unui obiect concret pentru a exprima o idee abstracta pe seama unei asemanari.
Alte trăsături esențiale:
Muzicalitatea –Muzica înainte de toate (P. Verlaine) Reprezintă o supra-sonorizare a textului poetic manifstțndu-se prin versul refrenul, imaginile auditive, elementul prozodiei, etc.
Trecere la cadrul urban: Preferința romantică pentru mediul natural se transformă într-o aplecare spre peisajele urbane, spre targul provincial. Ambele curente refuză realitatea imediată, banală, însa în moduri diferite. Romanticii evadau in vis, pe care simboliștii îl induc prin stupefiante.